Cine spiona convorbirile telefonice înainte de NSA: Lupta antidroguri era argumentul

Înainte ca NSA să pornească programul de spionaj la adresa cetățenilor săi, a existat o agenție care a susținut un program similar pentru o perioadă mai lungă.

Pe 11 septembrie 2001, putem spune cu siguranță că lumea s-a schimbat pentru totdeauna. Amenințarea teroristă, ignorată în mare parte până la acel moment, a devenit într-o fracțiune de secundă problema numărul unu a țării cu cea mai puternică armată din întreaga lume.

În același an, Afganistanul a fost invadat, iar după doi ani a venit rândul Irakului. În urma atacurilor care au dus la prăbușirea turnurilor gemene au luat naștere Department of Homeland Security și Patriot Act. Ceea ce nu știam, însă, la acel moment este că National Security Agency, sau NSA, a dat startul unui program în cadrul căruia milioane de cetățeni americani au fost supravegheați ilegal.

Asta era în 2001. Când NSA erau doar începători în ”spionajul în masă”, un alt program era în plină desfășurare. De nouă ani (din 1992, mai exact), cei de la Drug Enforcement Administration (DEA, echivalentul Agenției Naționale Antidrog din România) erau angajați într-un efort de interceptare a tuturor apelurile efectuate din Statele Unite către zeci de țări de pe toate continentele.

Nevoia de a combate traficul de droguri

Motivul demarării acestei acțiuni au fost drogurile. Drogurile, spre deosebire de terorism, au reprezentat una dintre cele mai importante probleme ale Statelor Unite între anii 1990 și 2000. Pentru a combate puternicele carteluri din America de Sud, dar și din alte locuri, americanii au început să monitorizeze apelurile de pe teritoriul Statelor Unite, fiind afectate zeci de milioane de cetățeni în tot acest timp.

În total, apelurile către aproximativ 116 țări au fost supravegheate pe parcursul timpului. Într-adevăr, această metodă mai puțin ortodoxă a permis depistarea unor rețele de trafic de droguri necunoscute în trecut. Dar, așa cum observă și unii experți, acestea nu erau, din punct de vedere legal, o amenințare la adresa siguranței naționale, așa că astfel de metode nu ar fi putut fi justificate. Din această cauză, DEA a apelat la metode alternative.

Cei care vor renunța la libertatea esențială pentru a dobândi o fărâmă de siguranță temporară nu merită nici libertate, nici siguranță.

Benjamin Franklin

Telefoanele ar fi fost supravegheate, iar când răufăcătorii erau depistați, secțiile locale de poliție erau informate că la o anumită oră, într-un anumit loc, vor trebui să oprească o mașină (motivul putând fi oricare). Desigur, în acea mașină se aflau traficanții, iar un câine pentru depistarea drogurilor trebuia adus de fiecare dată.

Spionaj pentru o cauză mai bună

Suspecții erau arestați, iar în cursul procesului, din punct de vedere constituțional, trebuia explicat motivul pentru care investigația a fost derulată în respectiva situație. În mod normal, polițiștii ar fi trebuit să declare că au fost informați de către DEA. Numai că în acea situație, DEA ar fi trebuit să declare că a recurs la metode de supraveghere ilegale. Așa că polițiștii erau forțați să mintă. Mai exact, în loc să declare că informațiile de la DEA au fost cele care i-au determinat să pornească investigația, aceștia declarau doar că acela era un control de rutină în cadrul căruia s-a întâmplat să găsească stupefiante.

Se pare că toate aceste programe de supraveghere au fost, mai mult sau mai puțin, o afacere în familie. George Bush a fost președintele care în 1992 a autorizat acest program al celor de la DEA, iar în 2001 fiul său l-a autorizat pe cel al Agenției Naționale de Securitate. Programul a luat sfârșit în anul 2013, după 21 de ani, atunci când Edward Snowden a dezvăluit programul NSA, însă nu putem fi niciodată destul de siguri.

Amenințările sunt multe, setea de informații a serviciilor secrete este mare, iar un număr mare de cetățeni este disponibil să sacrifice anumite drepturi pentru mai multă siguranță. Acest lucru ne-ar putea aminti de vorbele spuse de Benjamin Franklin, unul dintre cele mai importante personaje din istoria Statelor Unite ale Americii. „Cei care vor renunța la libertatea esențială pentru a dobândi o fărâmă de siguranță temporară nu merită nici libertate, nici siguranță“, a spus acesta.